luni, 20 decembrie 2010
sâmbătă, 7 august 2010
inapoi
luni, 2 august 2010
,,Al tău şi numai al tău Hevi"
Tu erai doar un puşti simpatic, urecheat, care-mi ajungea până la umăr şi cânta ,,Balerino, balerino, urcă-te pe masă” când ne-am cunoscut în tabăra aia (treceai a 7-a şi eu a 8-a, mai ştii?).
Tu îmi îregistrai casete cu rock în clasa a 8-a.
Ne regăseam într-o iarnă pe când erai a 9-a şi eu a 10-a. Unde era puştiul ăla mic şi urecheat şi cine era băiatul asta rocker, creţ şi tare simpatic? Făceam schimb de numere de telefon, mă sunai în aceeaşi seară, vorbeam o oră la telefon şi apoi...urma perioada Del Vechio.
Tot liceul am fost noi, Sânziana, Victor, ginul din Del Vechio si rockul.
Datorită ţie puteam sta cu juma’ de oră în plus în oraş pentru că ai mei ştiau că ,,Mă aduce Andi până-n faţa scării”. Şi era muzica, şi erau oamenii, şi mai plonja unu’ pe masa pe ,,My heart will go on”, şi vroia unul să te bată crezând că l-ai stropit cu bere.
Mai ştii rabla mea de calculator Pentium II cu 6gb superextraperformant? Ah, da, stai că nu ai fi avut cum să uiţi un calculator pentru care ţi-ai bătut capul o zi întreagă datorită biosului minunat în germană în condiţiile în care noi nu aveam habar de limba asta. Şi-ţi plăcea cozonacul făcut de bunica, iar mama îţi zicea ,,zăpăcitul de Andi” şi tuturor a lor mei le erai foarte simpatic.
Sicrita. Sună cunoscut? Cine se urca în copaci după semnal la telefon? Şi ştii sondajele alea făcute aiurea în satul ăla uitat de lume unde o familie avea 10 membri şi toţi trăiau din alocaţiile copiilor? Dar noi vedeam doar partea frumoasa cu soare, râs şi pepenele ăla bun mâncat la acel nenea de treabă.
Şi stii că într-una din dimineţile alea am ratat microbuzul, ne-am dus acolo lângă tribunal(ah,nu mai ştiu cum se numea, de ce nu-mi aduci aminte?? Acolo unde e Turku acum) şi am băut prima mea bere. Cât de amară a fost! Dar am băut-o cu tine şi a contat!
Apoi a apărut Andrei în peisaj şi aţi devenit tunetozauri. Şi...a urmat majoratul meu de care îmi aduceai aminte oricând ne întâlneam ,,Mai ştii, Crisule, când spălam linoleul cu pleata pe Rammstein la majoratul tău?”. Da, mai ştiu, mai ştiu şi cu câte pachete de ţigări aţi venit atunci, mai ştiu că voi trei, tunetozaurii, m-aţi aruncat în sus nu de 18 ori cum ar fi fost normal, ci de 19!
Şi am rămas doar eu cu tine şi cu Andrei şi atunci eu am devenit peştioaică şi voi doi curvele mele dragi şi creţe. Doar cu voi vorbeam oricând oriunde cu ,,Ce faci, coaaae?” ,,Bine, coaaae!”, iar ceilalţi se uitau total dubios la mine, ştiind că eu nu vorbesc astfel.
Urmau concertele Iris de la Sindicate, noi în faţă, lângă scenă, dând din pleată, apoi concertul ăla Cargo de la Sala Sporturilor când eram mulţi şi fericiţi şi fără nicio grijă, doar noi cu prietenii şi muzica
Venise ziua ta, mama ta făcuse un tort bun de ciocolată şi unde puteam sărbători decât pe ţevi?(tricoul ăla cu berea).
Şi partea în care eram eu a 12-a, o mai ţii minte? Era iarnă şi noi trei ieşeam măcar juma’de oră pe centrală, că, deh, doar acolo era cald şi noi ne respectam, nu?
Pe vremea aia tot încercaţi voi doi să mă convingeţi să vin pe munte cu voi şi prietenii voştrii (da, de pe atunci tot auzeam de Paşi Mărunţi). Râdeam şi vă ziceam mereu ,,Neaah, eu sunt tipă de oraş”.
Şi cine îmi zdrăngănea mie la chitara câteva melodii, toate sunând la fel, când abia învăţa să cânte la chitară? Râdeam şi te încurajam.
Oare cine îmi scria pe ghips în anu I când eram ,,imobilizată” la bunici în Ploieşti pentru două săptămâni?
Cu cine dansam în Club A când ne-am întâlnit absolut întâmplător?(deja erai şi tu anul I la Construcţii. Ţi-am zis vreodată cât de mândră am fost de tine că ai intrat?).
31 iulie 2010. Mă sunai să mă feliciţi. Erai foarte fericit că intrasem la master la buget. Sărbătoreai în Vamă.
Şi acum aş vrea să mă mai muşti de cap sau de nas şi să mă enervezi, să pot să te cert că ai prea multe restanţe şi să-ţi bagi minţile în cap, să simt părul tău aspru si creţ printre degete...
,,Bă, io te iubesc chiar şi beat mort! Acum dansez şi te iubesc. Al tău şi numai al tău Hevi. Pup.” (6.01.09 03:37:42)
miercuri, 21 iulie 2010
când
Soft skin, new sounds, reality.
Amalgam de sunete şi gânduri. Mult somn şi apatie. Sau retargie, cum îi mai zicem noi. Semiluciditate. Închid ochii şi rămân doar cu sunetele. E doar târziu pentru orice şi nu-mi regăsesc toate piesele din puzzle. Atâta spaţiu de umplut, mi-e greu să ajung până la mine, mi-e greu să mă întreb ,,Tu ce mai faci?”. Parcă aş fi într-o pauză, nu ştiu unde şi când mai sunt prezentă. Mi-e dor să simt. Şi totuşi ajung să mă contrazic. Renunţ să caut echilibrul. Poate mă găseşte el pe mine. Oriunde. Azi e joi? Nu. Ah, ba da.
,,Ai grijă de sufletul tău, fraieie!”, mi-ar zice Celălalt.
duminică, 11 iulie 2010
sâmbătă, 26 iunie 2010
Printre ganduri
Imi place visarea in tren cu ochii spre cer. Culorile pe care le cauti printre nori. Si sunetele din casti...
duminică, 30 mai 2010
draft
Beautiful touch
Beautiful life
Beautiful moment
Beautiful friend
Beautiful picture
Beautiful smile
Beautiful story
(drawing by Alex)
luni, 10 mai 2010
Light Blue
luni, 3 mai 2010
de dor
sâmbătă, 1 mai 2010
egoism (23.04.2010)
nori. Zambet pierdut, cu putin soare. Sunete obsesive, miros de oameni si de tren. Urma de amar, poate de la cafea.poate... Multi de nu! Cum sa ... tot? Apasare. tample. frunte. ochi. Un fel de cerc. As vorbi un minut despre nimic. As privi lalele as privi un apus as privi culorile din ochii oamenilor. E atat de albastru aici... Ti-as dedica versuri, din nou. Pe care sa nu le intelegi sau nici macar sa le citesti. (sufletul asta cine mai e? sau pentru cine?) doar un moment. numai al meu.
