Buna. Nu sunt eu. Nu-mi face placere sa te cunosc.

Nu-mi place privirea trista. A mea.
Nu-mi place starea trista. A mea.
Nu-mi place neoptimismul. Al meu.
Cand alerg fara tinta si tot astept sa ajung undeva.
Pe bicicleta ma plimb doar intr-o incapere, tot drumul ma uit la peretele din fata. Care este de fapt o oglinda. In care imi vad si mai mult privirea trista, starea trista, neoptimismul. Si mai des.

Cine nu ma mai (re)cunoaste? Eu.

Am zis nimic.

Te spargi in bucati de valuri si arunci cuvintele fara nicio noima. Alge printre ganduri cu ochii inchisi alergi, alergi... Pana unde? Opreste-te, ia mana de langa tine si tine-o strans. Suflet langa suflet, pe suflet, apoi acelasi suflet.

Numeri o stea, e dimineata si e zgomot, e lume si pustiu cand te pierzi printre ganduri. Doar ale tale. Cu zambete si ochi inchisi. Un tremur scurt, apoi nu mai auzi nimic, te detasezi de orice. Asculti doar tacerea multimii galagioase din jur. Acum e timp pentru nimic.

no title for this entry

today goes with black.

Fear

The first step is to admit I have a problem. But maybe I'm not ready for that, facing all those hidden thoughts seems too hard.

playground life

playin' with feelings. only they are not mine.

?

Mă-ntreb cum pot fi atât de rece. Să nu mai fi rămas nimic acolo? Sau poate că este prea devreme. Mai bine te opresc din zbor acum, cât încă ești aproape de sol.

moment

încerc să-mi amintesc cum se face asta. e doar o altă trecere. nimic. alte priviri în urmă? ce-mi amintesc? cât gol.